Pastila de Frumos. În Aşteptarea Noului Ministru
Joi, 4 iunie 2026, am fost martorii unui moment semnificativ în istoria recentă a țării, marcat de revealarea falimentului clasei politice în gestionarea conducării națiunii conform principiilor democratice. Președintele României a făcut o propunere de formare a unui guvern de urgență, într-o perioadă în care securitatea națională era amenințată, iar situația economico-financiară se contura a fi extrem de precară. Această măsură, impusă fără alternative viabile, a rezultat dintr-o atmosferă politică degenerată, unde scandalurile și pasiunile invidioase predominau, așa cum a fost documentat într-o analiză anterioară din 3 iunie, referitoare la „Incertitudinea generalizată în societatea românească”. Acest context apocaliptic reflectă o situație din ce în ce mai gravă; este trist să constatăm că acest tip de politicianism reprezintă o adevărată molimă, deteriorând atât viața privată, cât și pe cea publică.
Conform Constituției, ne aflăm în perioada de zece zile dedicată negocierii pentru constituirea unui nou „guvern tehnic”. Se conturează deja, pe surse, candidaturile pentru posturile de miniștri, cu excepția celui pentru agricultură, care încă este în căutare. Este necesară o susținere politică pentru validarea acestor propuneri în Parlament. Însă, cum era de așteptat, au început să apară și „condiționările” politice, o realitate care nu face altceva decât să încetinească procesul de soluționare. În aceste condiții, rămâne de sperat că responsabilitatea publică va prevala și că nu vom pierde o inițiativă crucială, care ar putea redirecționa situația actuală. Ideal ar fi ca, în câteva zile, să reușim să avem un nou ministru al agriculturii, iar eu îmi propun să conturez un portret al acestuia, precum și provocările cu care se va confrunta în sectorul pe care va trebui să îl conducă.
Cu toate că noul ministru poate să opteze pentru soluții parțiale, atmosfera socială din România cere cu disperare o Voință și Acțiune din partea elitelor încă prezente în conducerea centrală. Acesta ar trebui să ființeze sub auspiciul președintelui Nicușor Dan, cu scopul de a elaborat un Plan de Țară, document esențial pentru reformarea și modernizarea agriculturii. Detalii despre acest document util au fost transmise Președinției în urma unei scrisori, iar confirmarea primirii și analizei a fost efectuată. Problema este că găsirea unui ministru „tehnic” devine o provocare. Funcționarii de rang înalt nu urmează un parcurs educațional standardizat în acest sens; ei sunt adesea produși ai „școlii vieții”, mai ales prin intermediul sprijinului politic.
Este important să subliniem că termenul „tehnic” ar trebui să fie interpretat în sensul absenței legăturii cu un partid politic. Agricultura nu poate fi gestionată cu o mentalitate reductibilă, ci necesită un ministru cu o abordare cuprinzătoare, educațională și de caracter solid. Viziunea acestuia trebuie să depășească granițele gândirii limitate a administrațiilor anterioare, trebuie să promoveze cooperarea internațională, având în vedere acorduri precum Mercosur. Așadar, ministerul nu este doar despre specialistul care știe exact cum să execute tehnicile de semănat—aceasta rămâne sub responsabilitatea experților pe sector—ci despre cel care poate contura politicile publice bazate pe date și pe interesele colective, având în vedere ce se cultivă, cât și unde și cum vom valorifica producția noastră.
În prezent, agricultura se confruntă cu provocări majore. Peste 15 milioane de hectare de teren agricol din România nu reușesc să susțină nevoile consumului agroalimentar intern, ceea ce ne obligă să ne bazăm pe importuri de 70-80%. Activitatea agricolă de pe aceste vaste întinderi este fragmentată, fiind organizată în „petice” și „latifundii”, o situație chiar alarmantă, în care gospodăriile țărănești, cu o medie de 2,5 hectare, sunt rivalizate de mari suprafețe denumite errone „ferme”. Continuăm să ne suspendăm identitatea, dezrădăcinând comunitatea agricolă. De ce nu creăm o Piață Funciară care să faciliteze concentrarea în ferme familiale de dimensiuni medii, similar cu modelele din vest? Este necesară o cadastru mai rapid, un sprijin financiar specific (la care ne-am îndepărtat), dar și investiții în infrastructura agricolă, inclusiv în fabricarea tractoarelor și reorganizarea producției de îngrășăminte. Gândul la cooperarea între cercetarea științifică și educația agricolă apare ca un aspect crucial al agendei de reformă.
Dr. ing. Ilarie Isac
