ÎN ATENŢIA Î.P.S. CALINIC. O TROIŢĂ SPRE POMENIREA BISERICII SCHITULUI BULIGA DIN PITEŞTI
Biserica „Sfântul Nicolae” din Pitești nu este nici pe departe singurul lăcaș de cult ce a fost distrus în acest oraș. Un exemplu notabil este demolarea bisericii care avea ceas, o acțiune ce a avut loc în 1962, efectuată cu tancurile, sub pretextul urbanizării forțate. Această acțiune a lăsat o amprentă profundă în memoria colectivă a comunității piteștene.
În contrast, foarte puțini își mai amintesc de soarta Bisericii Schitului Buliga, care purta hramul „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”. Aceasta a fost construită în 1746, dar a fost demolată la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a face loc sediului Prefecturii Argeș. Planurile de demolare au fost inițiate în 1896-1897, începutul fiind marcat de distrugerea caselor din jur. Deși Protoieria Pitești a protestat vehement și Episcopia Argeșului a sesizat Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, subliniind statutul de monument public al bisericii, toate încercările de salvare au fost în zadar.
Pe 28 august 1898, celebrul ministru Spiru Haret a autorizat demolarea schitului, stipulând ca pe locul altarului să fie ridicat un monument care să includă pisania veche și moaștele ctitorilor. Obiectele de cult valororoase, cum ar fi chivotul de argint și Evanghelia din 1697, urmau a fi donate Muzeului Național. De asemenea, alte obiecte destinate bisericilor sărace trebuiau împărțite. Aceste decizii au fost susținute de Grigore Constantinescu, singurul care a încercat să protejeze acest subiect, însă fără succes. Sfântul Sinod a intervenit pentru a apăra biserica, dar autoritățile au demonstrat a fi mai puternice decât argumentele aduse în sprijinul ei.
La conducerea Prefecturii, M. Manolescu era hotărât să își construiască birourile exact pe locul unde se afla biserica, deși orașul dispunea de suficiente spații adecvate. Chiar și după schimbarea administrației, noul prefect Ion Comăneanu, aparținând unui alt partid, a solicitat demolarea, cu sprijinul lui Take Ionescu, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Astfel, în iarna anilor 1899-1900, biserica a fost complet distrusă.
Respectându-se indicațiile ministrului Haret, a fost amplasat un obelisc pe bulevardul Eroilor, inscripționat cu un mesaj de comemorare a altarului Sfintei Biserici Buliga. Acesta menționa data de 1 octombrie 1900 ca moment al demolării. Totuși, după 1948, acest obelisc a dispărut, sugerând astfel că amintirile despre schit s-au estompat.
După 1990, Protoieria Pitești nu a întreprins nicio acțiune pentru a marca prezența bisericii de-a lungul a 300 de ani pe acel loc. Cu toate acestea, protopopul Piteștiului și, eventual, Î.P.S. Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, ar putea să revitalizăm această memorie. În ciuda construcției de noi lăcașuri, este esențial să nu uităm bisericile care au fost distruse de-a lungul timpului, fie că au fost demolări liberale sau comuniste. Nu putem aștepta inițiative din partea noului prefect, ci mai degrabă ar trebui ca Muzeul Județean Argeș să preia răspunderea pentru păstrarea memoriei colective și, de ce nu, să reînvie obeliscul de odinioară, chiar dacă nu a fost prins pe fonduri europene.
