PASTILA DE FRUMOS. INCERTITUDINE GENERALIZATĂ ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ
În dorința de a continua activitatea în domeniile de competență profesională, am ales să abordez tematica corespunzătoare titlului rubricii „pastila de frumos”. Cu toate acestea, observ că sunt blocat de haosul generalizat din administrația publică. În edițiile anterioare, am evidențiat necesitatea de a desfășura acțiuni ce vizează organizarea la standarde deosebite a celei de-a 50-a ediții a „Simfoniei Lalelelor”, eveniment ce se apropie de cinci decenii de existență. Unul dintre obiective este înființarea unei Colecții Naționale de Lalele, ce ar trebui să cuprindă între 200 și 300 de varietăți. Printre acestea, am solicitat includerea a două specii autohtone, Laleaua galbenă de Cazane și Laleaua Pestriță de Botoșani. Din păcate, acestea se află în rezervații naturale, de unde prelevarea plantelor este interzisă. Astfel, am redactat o scrisoare adresată ministrului Mediului, publicată anterior. Cu toate acestea, nu am expediat-o, neștiind cui să mă adresez – este această instituție condusă de o doamnă ministru? Aceeași incertitudine o întâmpin și în domeniul Agriculturii, unde m-a surprins o emisiune Agrostar la Televiziunea românească, în care un parlamentar, neglijat de mai bine de 20 de ani la Bruxelles, afirmă că problemele agricole din România se rezolvă prin „cooperative”. Am dorit să îl propun ca și consilier, dar, din păcate, nu cunosc numele actualului ministru al Agriculturii.
Situația continuă să devină tot mai îngrijorătoare în acest context viciat prin politicianismul ieftin. Acest fenomen a fost descris cu mult înainte de noi de istoricul Fustel de Coulanges, într-o notă publicată postum de Paul Guiraud. Consider că citatul său este extrem de relevant pentru acele dispute politice ce ne consumă în ultimii ani, motiv pentru care doresc să îl republic, cu speranța că va conduce la o reflecție profundă în rândul nostru.
„Dacă s-ar putea închipui un popor întreg îndeletnicindu-se cu politica… nimeni n’ar mai șovăi a spune despre o asemenea boală că e cea mai funestă și mai spăimoasă molimă ce se poate abate asupra unui popor”. Această observație a fost formulată de Dr. ing. Ilarie Isac, un expert cu un cuvânt de spus în acest domeniu, care ne invită să reflectăm asupra impactului devastator al politicului asupra vieților noastre.
În plus, în toată această tumultuoasă larmă anarhică, am fost martor la un eveniment deosebit: schimbarea conducerii administrative a Institutului de Cercetări Pomicole de la Mărăcineni. Doctorul inginer Mihail Coman, după douăzeci de ani ca director, a predat ștafeta Dr. ing. Mădălina Butac, o colegă mai tânără, cu experiență în colectivul institutului. Sperăm ca noua conducere să mențină și să întărească poziția instituției ca principal actor în cercetarea horticolă românească.
