Scene din viaţa culturală piteşteană (162)
Într-o fotografie deosebită din anul 1988, realizată de Septimiu Chelcea, sunt surprinși doi dintre titanai culturii românești: filosoful Petre Țuțea și etno-sociologul Ion Chelcea, stând la Boteni, în fața casei lui Ion Chelcea, care astăzi funcționează ca muzeu. Petre Țuțea, un gânditor profund, a trăit o amplă perioadă de după eliberarea din detenție, marcându-și amintirile cu cuvinte nemuritoare: „am făcut pușcărie pentru un popor de tâmpiți”, mărturisind despre vremea sa în 1990, și a fost constant urmărit de Securitate. În 1988, dorind să revadă locurile natale din Boteni, Muscel, și să se întâlnească cu rudele, și în special cu Ion Chelcea, a întreprins un drum clandestin, având măsuri de precauție pentru a-și proteja prietenii.
Ion Chelcea, nascut tot în Boteni, Muscel, este mai puțin cunoscut în comparație cu Țuțea, dar a fost un om de știință distins; un etnograf, sociolog folclorist și muzeolog, doctor în filosofie. Acesta a fost fondatorul Muzeului Etnografic al Moldovei din Iași și a ocupat funcția de șef de secție la Muzeul Satului din București. Chelcea a promovat metoda monografică și a realizat un număr considerabil de studii științifice, jucând un rol esențial în organizarea și completarea fondurilor etnografice a numeroase muzee din România.
Aflat printre sociologii incomozi, lucrarea sa a fost subestimată în perioada regimului comunist, fiind recunoscut în special pentru popularizarea teoriei fluxurilor și refluxurilor etnice, viziune apreciată de specialiști ca având o semnificație etnopolitică deosebită. Amândoi, studyani interziși, fără drept de semnătură, sub observația constantă a autorităților, și-au redefinit identitatea culturală la vârsta de 86 de ani, ignorând condamnările care încă le influențau viețile. După desenarea acestui pământ marcat de despărțiri și tristeți, au reușit să scrie despre esența naționalității românești, atât în termenii duhovnicești, cât și dintr-o perspecitve științifică.
